duminică, 14 decembrie 2008

Orient Express

Cineva compara viata cu un tren.
Eu as face mai degraba comparatia cu Orient Express.
Si asta pentru ca am stationat aproape in fiecare gara. In unele mai mult, in altele mai putin. De cateva ori am schimbat locomotiva. Uneori am construit calea ferata.. Am oprit la rascruce de drumuri ca sa aleg calea sau, am mers pur si simplu inainte.
E un tren usor excentric. Neunitar. Si asta se vede atunci cand e tras pe linie alaturi de trenurile fancy, cu vagoane noi noute si lustruite.
Aici fiecare vagon are povestea si pasagerii lui. Unii au urcat si au ramas. Altii au coborat la prima gara pentru a se urca intr-un tren mai nou sau mai interesant.
O parte au revenit pentru a ramane sau ca sa coboare din nou in alta gara.
Cativa nu stiu nici macar cu ce tren merg. Sau poate nu conteaza.
Dar important in trenul asta, cu vagoanele lui vechi si noi, sunt cei care au urcat si au ramas.
Ei sunt cei carora nu le pasa ca uneori intra si frig prin ferestrele neetanse, ca poate tapiteria nu mai este ce a fost odata, ca vagonul e cam zgariat sau nu are cele mai moderne facilitati.
Si tot ei sunt cei care pun carbuni pe foc atunci cand mecanicul a obosit, ajuta la repararea sinelor si mai dau un strat de vopsea peste zgarieturile adanci.
Ajuta la curatenie in vagoanele din care au coborat calatori si ii intampina cu bratele deschise pe cei ca ei, care urca pentru a ramane.
Nu sunt multi, dar sunt in stare sa incalzeasca si sa lumineze trenul chiar si intr-o lunga noapte siberiana.
Ei sunt povestea. Ei transforma un tren obisnuit in Orient Express si il tin pe sine atunci cand altele au deraiat.
Si le multumesc pentru ca au ales acest tren.
Pentru ca raman fara sa ia in seama defectele de fabricatie sau cele provocate de uzura.
Pentru ca sustin mecanicul indiferent de ruta si destinatie.

Niciun comentariu:

Join

Radio Whisper | RadioWhisper.com