Carte de vizita

Ne plac cuvintele mari, titlurile si cartile de vizita.
Ne place sa credem ca noi stim cel mai bine, ca "solutia" este la noi, ca suntem "specialistii".
In general, toti ne pricepem cel mai bine la ceea ce face altcineva, stim cel mai bine sa gasim gauri in schweitzer, prezumtia de nevinovatie este "o chestie de la americani dom'le" iar feed-back-ul este inlocuit cu barfa pe la colturi si rautatile marunte.
Ne prevalam de "asa s-a facut intotdeauna" fara sa avem raspuns la "de ce?", aplicam orbeste norme si proceduri fara sa remarcam greselile elementare de matematica din formule, comunicam fara sa spunem ceva, si, apoi, ne uitam invidiosi in curtea vecinului si ne intrebam: "de ce el si nu eu?".
Ne inghesuim sa devenim membri in tot felul de asociatii, nu ca ne-ar interesa foarte tare sa facem ceva, dar titulatura da bine pe cartea de vizita.
Suntem experti in toate si in nimic, transformam opiniile personale in axiome de business, privim de sus tehnicile noi, inventam cat mai multe norme care sa blocheze accesul noului.
Pretindem ca suntem deschisi la nou, ca orizontul nostru e larg, dar, din secunda in care ne vedem cu "Manager" pe cartea de vizita, orizontul se restrange brusc la ceea ce apoi numim "punctul meu de vedere".
Alergam dupa titulaturi bune de pus pe "business card", ca si cand ne-ar conferi un titlu nobiliar. In curand o sa ne punem "din greseala" si cate un "von", ca poate ne foloseste la ceva.
Consumam teribil de multe bucatele de carton, impartind in dreapta si in stanga ego-ul si nevoia de "recunoastere" si colectam nume si pozitii asa cum faceam colectie de servetele cand eram copii.
Zambim fals si impartim complimente in care nu credem, simulam sinceritatea dar ne este frica de ea.
Dar cel mai tare ne este frica de intalnirea cu cei care chiar stiu.
Ne e frica de criza pentru ca simtim ca valorile se vor reaseza, ca va trebui sa demonstram autenticitatea titlurilor de pe cartea de vizita.
S-a terminat cu frazele autosuficiente de genul: "lasa ca stiu eu ca aia care ne cer info pe site sunt cel mai putin informati", gata cu suprematia "hartiilor" si "noi toti stim despre tot".
Acum, in loc sa palavragim "importanti" despre simpozioanele la care am participat, trebuie sa facem sa se intample lucruri, sa ne adaptam rapid, sa tinem cont si sa aplicam metodele pe care le-am respins pana ieri.
Si ne este frica, pentru ca de cealalta parte a baricadei se afla cei care stiu.