Hiena de birou

"Hienele sunt atat de urate, incat nici mamele lor nu le iubesc" - Stephen Mutumba
Mda si mai sunt si hermafrodite.
Urate creaturi. Cercetatorii spun ca sunt extrem de inteligente. Probabil.
Insistente? Cu siguranta.
Am urmarit intr-o dimineata ritualul unei familii de lei.
E drept ca ajunsesem la ceva timp dupa ce vanasera, masculii tocmai terminau partea cea mai buna a prazii paziti de leoaice si pui care isi asteptau randul.
Tot acest ritual vazut de aproape te fascineaza. La fel de interesant, insa, este si spectacolul care se desfasoara de jur imprejur.
Pe noi ne calauzisera vulturii zburand in cercuri deasupra locului. Atrase de mirosul de sange cald, au inceput sa apara hienele. Intai timid, una cate una, apoi din ce in ce mai aproape.
Leoaicele deranjate de sunetele inalte, chitaite intorc capul catre ele.
Acestea se retrag, spinari cocosate, cozi atarnand intre picioare intensificand chitaiturile.
Dansul a continuat o bucata de vreme, un pas inainte, doi inapoi la maraielile leoaicelor agasate.
Intr-un tarziu, acestea pleaca satule, intorcand din cand in cand capul spre hienele care inca asteapta.
Odata ce leii se distanteaza suficient pentru a se simti in siguranta, hienele prind curaj: unele alearga demonstrativ pe urmele "regilor", celelalte se reped lacome asupra lesului, la concurenta cu vulturii.
Inghesuiala mare la resturile festinului.
Imaginea necrofagilor napustindu-se asupra ramasitelor imi revine in minte din ce in ce mai des.
Si aici avem vanatori si vanat, lei, antilope si gheparzi. Si din ce in ce mai multe hiene.
Hiena de birou, nu e atat de urata fizic. Are doar cocoasa propriilor frustrari provenind din invidii si rautati marunte si incercarea obsesiva de a parea ceea ce nu sunt.
E colegul care se plange in permanenta ca este subapreciat, ca seful anterior l-a persecutat, ca nu se afla pe o pozitie conform pregatirii, ca toata lumea il barfeste: "fara motiv zau".
E subalternul care te ia in primire din prima zi si iti prezinta "realist" situatia. De ce el? Pentru ca ceilalti sunt "timorati".
Hiena de birou are cateva manifestari tipice:
- face curat in "zona comuna" a biroului, avand grija sa fie remarcata, motivand ca "nu poate sa stea", daca vede ca e loc, baga si o sageata mica: " nu ii inteleg pe ceilalti cum de pot sta asa",
- iti spune cat de nedrept a fost seful anterior cu el, cat l-a persecutat "inuman, zau", cat de neprofesionist era, si cat de 'diferit" esti tu, a vazut el asa din prima, pentru ca el cunoaste la oameni
- cat de mult munceste el in comparatie cu ceilalti, desi tu vezi ca toata ziua sta pe internet si rezolva doar problemele personale
- alearga sa te informeze ce barfe au aparut despre tine, tataie din buze "dom'le cata rautate", chiar daca el este zvonerul
- isi face autocritica, nu de alta dar asa nu mai poti spune tu ceva
- musca in stanga si in dreapta pe cei din aceeasi specie ca sa-si dovedeasca "loialitatea",
- incearca sa-ti spuna prin orice metoda cat esti de minunat, cat esti de bun, etc
Suna cunoscut?
Daca hiena e hermafrodita, hiena de birou, are doua fete.
In momentul in care nu mai esti colegul, sau seful, se manifesta "simptomele" versiunea 2:
- "cine ma? ala? hai sa fim seriosi! habar nu avea, bine ca l-au dat afara/a plecat ca ne tragea in jos"; "si nu ai vazut ce nashpa se imbraca?"; "ce cutra dom'le. nu stiu ce avea cu mine"
- daca pana atunci erai cel mai minunat, afli ca aveai o personalitate oribila sau imorala
- tot ceea ce nu a facut, sau a facut prost este, evident, din vina ta
- daca ii amintesti ca i-ai dat ceva de facut, devine brusc amnezic, manifestarile variind de la simpal negatie a primirii sarcinii, mail-ului, etc, pana la tonul ridicat si fata rosie de nervi in momentul in care aduci dovezi
- daca, cumva, miroase ca ar avea o sansa cat de mica sa-ti faca rau, fii sigur ca isi va concentra eforturile in acest sens, incercand sa se alieze cu noul sef ca sa aiba mai multe sanse, dar totul pe sest, ca saltul la jugulara este, totusi, apanajul leului
- si, evident, pntru a-si sterge urmele inventeaza diverse povesti pe care le profereaza acolo unde poate
Acum suna si mai cunoscut?
Ati putea crede ca, de fapt, asta este descrierea dinupaturicilor.
Nu, hiena si-ar dori sa ajunga macar la acel nivel, dar nu reuseste, mai ales pentru ca ii lipseste o calitate esentiala: nu stie sa-si faca aliante si pe orizontala si pe verticala in jos.
Crede ca numai in sus trebuie sa-si faca aliati. Sigur asta considera el ca este, un aliat.
Ei bine, aici greseste profund.
O alta hiena ajunsa sef nu il va crede pentru ca si el a facut si face la fel.
Un Dinu Paturica, il va accepta, pentru ca-i place masajul intern executat cu limba, dar nu il va promova niciodata pentru ca nu il poate pacali.
Sacalul se va alia cu el pentru o vreme pana isi va atinge scopul, si, in final se va debarasa de el intr-un mod mai mult sau mai putin elegant.
Leul il va tolera, poate i se va face mila oarecum, va aprecia tradarea dar nu pe tradator.
Leul de iarna poate se va lasa pacalit, il va lasa chiar sa creada ca poate sa muste, si ii va urmari miscarile cu un zambet in coltul gurii, asteptand sa vada ce miscari face, daca reactioneaza standard sau e inventiv.
Nu il va invita niciodata la festin, dar il va face sa-i simta gheara rece pe ceafa atunci cand se asteapta mai putin. Nu neaparat punitiv, ci doar pentru a-i reaminti ca nu va accede decat la resturile festinului.
Si, pana la urma, nu faptul ca primeste doar ramasitele este esential, pentru ca, uneori toti avem parte de resturi.
Dar faptul ca in fiecare zi trebuie sa-si asaneze urmele de pozitivism si sa se automutileze moral pana la alienare pentru a se adapta la ce crede el ca este cheia succesului sau a supravietuirii la birou este trist, mai ales cand este alegerea ta din teama sau incapacitatea de a-ti asuma riscul de a avea coloana vertebrala.
Nici macar nu e cazul sa pedepsesti hiena de birou, e suficient sa o faci sa-si constientizeze starea si sa o arunci in mijlocul haitei.