Creatorul de fantome

Intr-o lume in deriva creatorii de fantome sunt la mare cautare.
Avem nevoie de ele ca sa ne putem disculpa pentru propriile noaste neputinte si comoditati.
Fantome corporate, fantome sociale, fantomele trecutului si cele ale prezentului, scuze pentru temerile si tabuurile noastre.
Cineva spunea ca suntem proiectia propriilor noastre ganduri. In acelasi timp suntem proiectati pentru calea minimei rezistente.
Asa ca ne  inconjuram de fantome, proiectii pentru ceea ce nu avem curaj sa recunoastem nici macar fata de noi insine, ne agatam de ele pentru a trece si ziua de azi..

Ne e teama ca nu suntem suficient de puternici pentru a supravietui in jungla corporate si ne gasim scuzele in criza, ne este teama de propriile noastre sentimente si atunci il gasim vinovat pe cel de langa noi. 
Alergam dupa himera unui maine mai bun raportandu-ne la zilele bune peste care am trecut de mult. Tanjim dupa "ceva" un "altceva" mai bun decat ce avem deja.
Plonjam in apele tulburi ale nesigurantei tinand de mana o fantoma. Ne mintim ca nu mai suntem singuri si  
ne vindem iluzia unor realitati paralele iar si iar pana cand ajungem sa trecem noi pe langa noi, fantome gri bantuinu-ne propriile proiectii.
Ne plangem ca suntem confuzi cand, de fapt confuzia asta autoindusa este cel mai puternic drog pe care l-am gasit pentru a merge mai departe fara a infrunta realitatea din fata noastra. Nu mai este nevoie sa construim fraze, sa fim "alerti", e suficient sa plutim in deriva intr-o ceata dincolo de care nu stim daca suntem noi sau valul unei alte fantome. Nu stim si parca nici nu vrem sa aflam daca mana noastra intinsa ar putea intalni o alta mana calda sau doar o atingere de fum.
Si atunci ne inconjuram de fantome acoperind lumina din noi cu ceata moale a minimei rezistente lasandu-ne ademeniti de iluzia comoditatii devenind, la randul nostru un alt creator de fantome.