joi, 10 februarie 2011

Supravietuitor

Intotdeauna mi-am dorit sa zbor.
Si m-am imbatat cu aerul tare despicat de elice.
Am simtit adrenalina pompand, tamplele zvacnind de concentrare si un sentiment de fericire pe care nu l-am mai intalnit apoi.
Mirosul campului cu avioane, pas-gaz-flaps, "topaitul"dinaintea decolarii si senzatia pregnanta ca toata lumea este a ta macar pentru un minut. 
Vorbele instructorului de zbor, indicatiile turnului, "ratez aterizarea", zborul tehnic, tonou din 4 si optul de savoia cadou de buna purtare, bucati ale unui puzzle care m-a invatat sa pretuiesc viata mai presus de orice.
Cineva imi spunea "fii atent ce iti doresti".
Mi-am dorit sa zbor si am zburat. Dar, odata cu zborul, am invatat si lectia supravietuirii, a controlului dincolo de gandurile tale.
Pentru ca, "decolarea este optionala, aterizarea, insa, obligatorie", nu-i asa?
Acum, zborul nu este decat o amintire in care plonjez cateodata, atunci cand vreau sa ma refugiez de realitate.
Lectia de suprevietuire, insa, mi-o insusesc in fiecare zi.
Sunt, am devenit, un supravietuitor. E cea mai mare calitate si cel mai mare defect. Imi face bine si rau in acelasi timp.
Merg inainte si las cioburi din mine pe altarul fiecarei renuntari. Ma bucur de promisiunea  neinceputa a fiecarei zile si inchid ochii cu tristete peste neputinta.
Ma ridic de fiecare data si pasesc inainte chiar daca "sistemul"mi-a lasat rani adanci. Ma lupt in fiecare zi cu mine si cu dorinta acuta de evadare. Pun optimismul la inaintare, ridic capul, zambesc si merg inainte. Ma stradui sa tin capul ridicat ca sa nu pierd directia. Si sunt un suprevietuitor. Pentru mine si ceilalti.
Si invat lectia zi de zi, sarguincios, inotand in vartejul realitatii.
Si imi doresc sa zbor. Sa ma imbat cu aerul tare despicat de elice. Sa fim doar noi: orizontul, Zlin-ul si gandurile mele. Sa pompeze adrenalina fericire lichida in vene si sa fac regulile o singura data. 





Join

Radio Whisper | RadioWhisper.com