duminică, 28 noiembrie 2010

Creatorul de fantome

Intr-o lume in deriva creatorii de fantome sunt la mare cautare.
Avem nevoie de ele ca sa ne putem disculpa pentru propriile noaste neputinte si comoditati.
Fantome corporate, fantome sociale, fantomele trecutului si cele ale prezentului, scuze pentru temerile si tabuurile noastre.
Cineva spunea ca suntem proiectia propriilor noastre ganduri. In acelasi timp suntem proiectati pentru calea minimei rezistente.
Asa ca ne  inconjuram de fantome, proiectii pentru ceea ce nu avem curaj sa recunoastem nici macar fata de noi insine, ne agatam de ele pentru a trece si ziua de azi..

Ne e teama ca nu suntem suficient de puternici pentru a supravietui in jungla corporate si ne gasim scuzele in criza, ne este teama de propriile noastre sentimente si atunci il gasim vinovat pe cel de langa noi. 
Alergam dupa himera unui maine mai bun raportandu-ne la zilele bune peste care am trecut de mult. Tanjim dupa "ceva" un "altceva" mai bun decat ce avem deja.
Plonjam in apele tulburi ale nesigurantei tinand de mana o fantoma. Ne mintim ca nu mai suntem singuri si  
ne vindem iluzia unor realitati paralele iar si iar pana cand ajungem sa trecem noi pe langa noi, fantome gri bantuinu-ne propriile proiectii.
Ne plangem ca suntem confuzi cand, de fapt confuzia asta autoindusa este cel mai puternic drog pe care l-am gasit pentru a merge mai departe fara a infrunta realitatea din fata noastra. Nu mai este nevoie sa construim fraze, sa fim "alerti", e suficient sa plutim in deriva intr-o ceata dincolo de care nu stim daca suntem noi sau valul unei alte fantome. Nu stim si parca nici nu vrem sa aflam daca mana noastra intinsa ar putea intalni o alta mana calda sau doar o atingere de fum.
Si atunci ne inconjuram de fantome acoperind lumina din noi cu ceata moale a minimei rezistente lasandu-ne ademeniti de iluzia comoditatii devenind, la randul nostru un alt creator de fantome. 

miercuri, 17 noiembrie 2010

Magia vs restul lumii

Einstein spunea sa ne traim viata ca si cand magia ar exista.
Din pacate realitatea incepe acolo unde se termina magia.
Ne agatam de monotonia si griul cotidian , ne zbatem continuu, suntem "asertivi", "corporatisti",  "responsabili", ne imbatam cu vorbe, incercam sa ne ridicam la "inaltimea" propriei carti de vizita.
Suntem invadati de "deadline-uri", convingeri, pareri, falsh-news, "avantaje" si sold-ul cardului de credit.
Traim ca intr-o furtuna magnetica cautand continuu nordul intr-o agitatie "business".
Suntem nemultumiti de job, nelinistiti de cresterea preturilor, dezamagiti de noi, de lipsa de timp, de politica si economia globala.
Oameni gri intr-o lume cenusie careia ii e frica sa redescopere culoarea aflata la o zbatere de pleoapa distanta.
Ar fi suficient sa ridicam capetele sa deschidem larg ochii si sa regasim in jurul nostru magia.
E langa noi, si in noi.
E vara indiana la sfarsit de noiembrie speriind kitch -ul Mos Craciunilor din supermarket, e painea calda de la cuptorul din coltul strazii alungand gazele de esapament ale camionului ce tocmai a trecut in viteza, e cerul incredibil al dupa amiezii invadand biroul de multinationala.
E bucuria simpla a ciocolatei primita in dar, e aburul cafelei de dimineata si lingurita de zahar brum cu levantica, e  noul episod din Dr. House vazut a doua zi dupa difuzarea oficiala in state si portia dubla de gomboti.
E in seara cu prietenii razand fara motiv, in cosarul vazut intamplator, in vanzatorul de ziare care ti-a oprit ultimul volum din "Basmele romanilor" si in fiecare ceasca de ceai aromat.
Magia iti face zambetul sa infloreasca si iti picura foc in vene, iti da muzica si vise, pasiune si dragoste intr-un combo de culoare inchis in globul de cristal al  eului.
Pragmaticii au scos globurile de cristal in afara legii.
Vrajitorii, insa, privesc atent in ele pictand lumea cu senzatii, emotii si ganduri pentru ca ei stiu ca acolo unde de termina magia incepe realitatea.

marți, 2 noiembrie 2010

Criza

 Mi-as dori cateodata sa pot sa-mi pun viata in hold. Sa plec din ea si sa ma intorc dupa ce toate astea se vor fi terminat. Sa ma ascund in spatele curcubeului si sa ma intorc dupa ce criza din noi se va fi indepartat.
Ma uit in jur si ma intreb care este adevarata criza. Cea in care locurile de munca si veniturile se imputineaza, sau cea care a scos la iveala tot ce e mai rau in noi.
Cand totul in jurul tau este gri, parca iti este teama sa-ti dezvlesti penajul colorat. Nu ne este frica sa vorbim, dar ne este frica sa fim fericiti. Este cumva indecent sa te gandesti in alta directie decat ceilalti. Daca toata lumea se plange ca e greu si va fi si mai greu, este imoral sa spui ca ti-ai dori sa chiulesti plimbandu-te prin parc in ultimele zile insorite de toamna sau ca, pana la urma, noi putem face greul sa treaca.
Cand in jurul tau se destrama relatii si se scufunda certitudinile de ieri, nu poti decat sa asculti devenind un hub pentru senzatii, lacrimi si griuri. Absorbi valuri de tristete, dezamagire si furie incarcandu-te. Si, din nou, iti doresti sa poti pasi peste curcubeu, acolo unde toate acestea s-au estompat. Si asta in timp ce ai vrea sa poti face ceva aici si acum, sa poti topi toata aceasta tensiune ca pe un cub de zahar cu zambetul aburind al singurului cuvant potrivit.
Dar adevaratul efect al crizei este inflatia de cuvinte potrivite, de zambete sincere si, mai ales de acel "sunt aici pentru tine".
De cand nu ai mai auzit vorbele astea atat de simple? De cand nu ti-a mai ridicat cineva barbia silindu-te sa privesti in sus? Cand s-a oprit cineva langa tine sa te priveasca adanc in ochi si sa te intrebe "esti bine?" nu de complezenta ci, pur si simplu din dorinta de a stii.?
Atat de tare ne-am pierdut obiceiurile astea simple, incat, daca chiar ti se intampla, ai o reactie de recul, ti se pare neobisnuit si chiar nelalocul ei intrebarea.
Cel mai greu este pentru cel aflat la celalalt capat al gestului care simte cum inca o pana colorata este luata de vantul cenusiu al crizei din noi.
E ca un elefant intr-un muzeu de portelanuri.
Si atunci isi doreste sa-si puna viata in hold si sa se intoarca dupa ce toate acestea se vor fi terminat.




  

Join

Radio Whisper | RadioWhisper.com