joi, 27 iunie 2013

Maine...

Maica Tereza spunea "L-am rugat pe Dumnezeu sa nu imi dea mai mult decat pot duce. Mi-as fi dorit, insa, sa nu aiba atata incredere in mine".
In ultimele luni, vorbele astea mi se perinda in minte ca un laitmotiv. E drept ca sunt acompaniate si de motto-ul lui Scarlett O'Hara: "Am sa plang maine".
Cumva, maine se tot amana, sau evenimentele imping acest maine cat mai departe. 
Maine vine, de fiecare data cu alte bariere pe care, cumva trebuie sa le depasesc. Maine este ca un labirint miscator prin care alerg orbeste evitand zidurile in ultimul moment.
Maine vine cu sperantele celorlalti si cu "trebuie". 
Maine sunt frustrarile lui "si acum ?" adunate langa cele cauzate de ignoranta si indiferenta celor care cred ca un venit mult sub aspiratiile lor le indreptateste  comportamentul.
Maine aduce cu sine eterna scuza "stiti, este criza" in spatele careia se afla, de fapt, "nu vreau, nu imi pasa, nu ma intereseaza si ce beneficiu as avea eu daca".
Maine sunt mastile unei piese de teatru cu atatea personaje, incat "Imi place de tine cand esti naturala" este déjà un compliment.
Maine vine cu temerile ascunse sub carcasa "masinii de razboi germane".
Maine aduce intrebarile si neputinta, pasii marunti dincolo de limitele pe care le credeai si, din nou, frustrarea de a nu putea face mai mult.
Maine este stransul din dinti pana la scrasnet, rasul nervos si "Misiune imposibila"nici nu mai stii ce numar.
Maine, pare hotarat sa testeze fiecare limita.
Maine e un alt pariu cu mine. Si astept acel maine in care voi depasi doar limita legala de bucurie.
Dar, probabil asta va fi maine.... 

Join

Radio Whisper | RadioWhisper.com