marți, 1 iunie 2010

Tara bunului plac


Locuiesc in Tara bunului plac.
Este o tara ca o jucarie clampanitoare din lemn, urmand obedienta incolo si incoace pe cel care trage de sfoara. Este cam uzata, dar clampanitul este la fel de entuziast indiferent ca directia este data in germana, rusa sau engleza.

Suntem o tara de oameni practici.
Pretul kilogramului de rosii este mai important decat protectia sociala.
Mobila noua a vecinului din dreapta este de departe mai interesanta decat politica monetara.
Avem multe posturi de televiziune si doar vreo doua biblioteci. Monumente de arta. Nu poti intra pentru ca accesul este limitat si, in plus, risti sa se surpe.
Nu citim. Cartile sunt considerate droguri de categoria a 3-a asa ca preferam sa nu riscam.
Suntem conectati non-stop pe site-uri de socializare si nu ne recunoastem pe strada in rarele ocazii in care ne vedem.
Avem acelasi presedinte si acelasi guvern de foarte multa vreme. Unii spun ca a fost o vreme cand se schimbau la 4 ani si partidele se luptau pentru voturile noastre.
Acum, nu mai avem nevoie de alegeri. Fiecare dintre noi stie inca de la gradinita care va fi locul lui in societate si ne resemnan inca de pe atunci.
Totul in jurul nostru este vechi, prafuit dar, foarte armonios.
Nu avem surprize.
Presedintele ne asigura linistea si ne asigura ca traim bine.
Statul ne asigura ca necesarul de informatie este exact masurat si transferat prin intermediul televizorului astfel incat sa nu ne inbolnavim de "suprainformare".
De aceea, grilele televiziunilor sunt agreate de Guvern si nu se schimba niciodata.
Ca sa nu existe migratia fortei de munca, toate firmele au ca si actionar principal Presedintele sau unul din cei 5 cavaleri ai luptei contra comunismului.
Sigur, nu am vazut nici un comunist, dar asta este dovada eficientei celor 5.
Poate parea ca viata noastra e monotona, dar nu, noi nu ne plictisim.
Suntem o atractie turistica. Specialitatea noastra sunt mitingurile.
V-am spus ca suntem o tara ca o jucarie clampanitoare.
Vrei un miting impotriva primului ministru britanic?
Platesti, trimiti lozincile si se rezolva. Iar tu transmiti in direct, scutind complicatiile cu organizarea protestului.
Practic nu?
Exista si variatii pe tema miting-ului. Avem mitingul in pasi de dans sau mitingul cu proteste de strada. Pentru asta avem luptatori de K1 si cascadori bine antrenati ca sa creeze un efect vizual corespunzator.
Evident, astea sunt si cele mai scumpe.

Nu vorbim prea mult intre noi. Stim deja astazi ce se va intampla maine si nu avem de ce sa pierdem din timpul alocat telenovelelor ca sa vorbim despre lucruri evidente.
Si, in plus, nu este permisa o conversatie mai lunga de 2 minute intre doua sau mai multe persoane care nu apartin clanului celor 5.
Noi nu avem bani. Avem insa o ratie de subzistenta.
Noi nu avem idei. Avem doar o planificare a actiunilor pe termen lung.
Noi nu avem voie sa fim tristi. Nu avem motive. Traim linistiti intr-o bula de siguranta autoimpusa.
Nu suntem nici veseli. Veselia provoaca o crestere nepermisa a numarului de decibeli.
Suntem liniari si cuminti asteptand data urmatorului miting comandat.
Si abia atunci clampanim lozincile impuse de client evoluand intr-un spectacol precum cronica unei morti anuntate.
Noi nu avem voie sa gandim, si, totusi, ma intreb cum ar fi daca am schimba regia si, in locul jocului de umbre chinezesti, am incerca macar pentru o clipa bunul nostru plac.



2 comentarii:

HTC photography spunea...

ai revenit !!! :) Mi-era dor !

c-ta spunea...

Multa dreptate in tot ce spune-ti, dar ne-am indepartat cu totii de tot ceea ce este frumos ,unanim si de bucuria clopotelor care ne cheama la credinta .Suntem tara agoniei dupa materie, si bine a zis cineva ca biserica este pe internet. Pace si liniste.

Join

Radio Whisper | RadioWhisper.com