marți, 2 noiembrie 2010

Criza

 Mi-as dori cateodata sa pot sa-mi pun viata in hold. Sa plec din ea si sa ma intorc dupa ce toate astea se vor fi terminat. Sa ma ascund in spatele curcubeului si sa ma intorc dupa ce criza din noi se va fi indepartat.
Ma uit in jur si ma intreb care este adevarata criza. Cea in care locurile de munca si veniturile se imputineaza, sau cea care a scos la iveala tot ce e mai rau in noi.
Cand totul in jurul tau este gri, parca iti este teama sa-ti dezvlesti penajul colorat. Nu ne este frica sa vorbim, dar ne este frica sa fim fericiti. Este cumva indecent sa te gandesti in alta directie decat ceilalti. Daca toata lumea se plange ca e greu si va fi si mai greu, este imoral sa spui ca ti-ai dori sa chiulesti plimbandu-te prin parc in ultimele zile insorite de toamna sau ca, pana la urma, noi putem face greul sa treaca.
Cand in jurul tau se destrama relatii si se scufunda certitudinile de ieri, nu poti decat sa asculti devenind un hub pentru senzatii, lacrimi si griuri. Absorbi valuri de tristete, dezamagire si furie incarcandu-te. Si, din nou, iti doresti sa poti pasi peste curcubeu, acolo unde toate acestea s-au estompat. Si asta in timp ce ai vrea sa poti face ceva aici si acum, sa poti topi toata aceasta tensiune ca pe un cub de zahar cu zambetul aburind al singurului cuvant potrivit.
Dar adevaratul efect al crizei este inflatia de cuvinte potrivite, de zambete sincere si, mai ales de acel "sunt aici pentru tine".
De cand nu ai mai auzit vorbele astea atat de simple? De cand nu ti-a mai ridicat cineva barbia silindu-te sa privesti in sus? Cand s-a oprit cineva langa tine sa te priveasca adanc in ochi si sa te intrebe "esti bine?" nu de complezenta ci, pur si simplu din dorinta de a stii.?
Atat de tare ne-am pierdut obiceiurile astea simple, incat, daca chiar ti se intampla, ai o reactie de recul, ti se pare neobisnuit si chiar nelalocul ei intrebarea.
Cel mai greu este pentru cel aflat la celalalt capat al gestului care simte cum inca o pana colorata este luata de vantul cenusiu al crizei din noi.
E ca un elefant intr-un muzeu de portelanuri.
Si atunci isi doreste sa-si puna viata in hold si sa se intoarca dupa ce toate acestea se vor fi terminat.




  

Un comentariu:

cypy spunea...

Buna, imi place blogul tau, daca te intereseaza un link exchange intra pe http://pegas-motorizat.blogspot.com/

Join

Radio Whisper | RadioWhisper.com