Compromis

Stereotipuri: "eu nu fac compromisuri ' ; " viata este o serie de compromisuri".
Plus si Minus, Nord si Sud fie ca este vorba de viata, politica, fotbal sau profesie.
Contradictie sau doar diferenta de perceptie?
Ne-am obisnuit sa consideram "compromis" doar situatiile complexe, asa numitele "exemple de viata".
"Compromisul" este un personaj interesant caruia ii plac luminile rampei: " a facut un compromis casatorindu-se cu ...", " pentru finalizarea lucrarii a fost nevoie de un compromis", "solutie de compromis".
Il tratam ca pe o boala incurabila dar nobila si il consideram apanajul elitei, o boala pe care "plebea" nu o poate intelege desi, in anumite cazuri, este obiectul si subiectul polemicilor iscate pe aceasta tema.
Societatea evolueaza, iar compromisul odata cu ea. Este chiar trendy sa faci anumite concesii. Sigur, este obligatoriu sa le mentionezi: " " vai draga, am fost nevoita sa iau un Calvin Klein in locul Bulgari-ului care nu ii place lui", " Ah, draga, anul acesta apelam la o situatie de compromis, mergem la SPA in Bali in loc sa mergem in locul acela dragut in Bora - Bora", "si stii? am marit garajul ca sa incapa si masina lui"
In goana dupa extraordinar, ignoram compromisurile de fiecare zi: fructele "made in Turcia" pe care le cumparam din piata, pentru ca cele romanesti au disparut aproape in totalitate, pantofii incomozi cu varfuri ascutite, pentru ca cei cu botul rotund nu mai sunt la moda, vecinii zgomotosi carora le urla in boxe manelele, birul pe fiecare litru de benzina care ne asigura confortul.
Pana si faptul ca luam produse in ambalaje de 'minim' 100 de grame cand noi avem nevoie doar de 50 ca sa ne saturam.
Respiram aerul poluat al "metropolei', pentru ca nu avem incotro, apelam la "solutia de compromis" a momentului la fiecare 4 ani pentru ca nu avem si un vot de blam, spunem da, atunci cand am vrea sa spunem nu luati de valul unei pasiuni de moment.
Am umplut orasele cu cel mai mare compromis al secolului vitezei: fast - food-ul.
Pana si nasterea poate fi un compromis: "daca nu intri in travaliu pana in data de..., atunci facem o cezariana".
Aspecte nebanuite ale realitatii sunt compromisuri. Firesti, insesizabile dar hotaratoare.
Si, paradoxal, compromisurile majore, sunt cazurile in care alegem calea minimei rezistente din lenea de a ne exercita liberul arbitru.
De ce sa faci un compromis casatorindu-te cu..., atunci cand ai putea alege sa nu o faci, de ce sa apelezi la o solutie de compromis cand ai putea sa-ti asumi raspunderea si sa alegi o alta cale?
Interesant este ca, cei care afirma "eu nu fac compromisuri", sunt tocmai cei care aleg deliberat calea minimei rezistente atunci cand au de luat o decizie.
Noi, ceilalti traim firesc compromisul cotidian.