sâmbătă, 14 februarie 2009

Urcus

Uneori am impresia ca urc pe un drum ingust catre un orizont in ceata. Perspectiva se schimba, constante sunt doar prapastia, peretele de stanca si "trebuie".
Mi-as dori sa fiu vultur sa pot zbura sau capra neagra sa pot sari pe stanci, dar, iata-ma pelegrin urcand Golgota unei himere.
Intotdeauna am crezut ca raspunsul se afla acolo, dincolo de ceata si nici o clipa nu mi-am imaginat ca l-am avut tot timpul in buzunar.
A fost nevoie sa dau la o parte mastile din jurul meu ca sa realizez ca, de fapt, calea este importanta, nu ceea ce se afla la capatul ei.
Ca, la capatul drumului, nu te va intreba nimeni daca ai urcat incet sau repede, dar vei fi intrebat ce ai invatat de-a lungul lui.
Ce ai vazut, daca ai gasit cuibul vulturului sau floarea de colt, cate rasarituri ai privit si cate capre negre ti-au iesit in cale.
Cine ti-a fost alaturi si cine nu, de cate ori ai plans sau de cate ori ai intins o mana prieteneasca.
De cate ori ai iubit si de cate ori ai stat de vorba cu tine insuti.
Cred ca, la capatul drumului, cineva pune in balanta, cata fericire ai primit si cata ai dat, vorbele bune si gandurile negre, binele de dragul binelui si raul gratuit.
Nu poti trisa pentru ca balanta stie masura exacta a lucrurilor, iar cararea iti cunoaste urma pasilor,
Tot ceea ce poti face, este sa urci cu incredere in tine si sa te bucuri de fiecare pas chiar daca, uneori, te dor ingrozitor picioarele.




3 comentarii:

Mugur spunea...

Elena, mi-a placut tare mult sa citesc ce ai scris aici. Mi-am adus aminte de perioada in care nu reuseam sa ma bucur de drum din cauza ca eram prea concentrat asupra destinatiei si mai caram dupa mine si o gramada de chestii de care nu aveam nevoie sau care chiar imi ingreunau drumul. Iar propozitia de final este geniala!!! Multumesc frumos!

Liviu spunea...

Foarte frumos scris. Extraoedinar. Ma intorc in cateva zile sa citesc din nou lucruri faine.

ajnanina spunea...

multumesc

Join

Radio Whisper | RadioWhisper.com