Povestiri din spatele biroului

Evolutia doctrinei


Suntem tentati sa consideram doctrina un atribut al comunismului.
Doctrina partitului, doctrina comunista, etc.
De fapt, cel mai mare beneficiar al acestei doctrine si al marxism - leninismului sunt companiile, economia capitalista.
Evident, aici ea nu se mai numeste doctrina. Este viziune, misiune, etc.
Ati observt vreodata evolutia unui nou venit intr-o multinationala? Sau intr-o banca?
In special in cazul celor tineri aflati la primul sau al doilea job.
Interesant este sa observi evolutia acestuia in primele trei luni. La sfarsitul celei de-a treia luni vei observa ca paseste altfel, ca pozitia capului s-a schimbat, ca modul in care isi prezinta cartea de vizita (in special seara in club) este diferit, ca altfel spune "eu lucrez la ...".

Efectul doctrinei este evident, desi, modul de ingurgitare este altul.
The king is dead, long live the king.

Adio "Invatamanutlui de partid", wellcome workshop-urilor de identificare a valorilor firmei si conspectelor din "carti de specialitate".
Prezentarilor corporate, in care se perinda zeci de slide-uri colorate care iti induc: suntem in top, suntem cei mai buni, fii mandru ca esti membrul acestei organizatii.
Sigur, ca si instrument de comunicare interna, toate acestea sunt mai mult decat binevenite, dar, tonul face muzica.
Noua doctrina are grija sa-ti inoculeze, odata cu mandria pentru realizarile companiei, si un virus periculos care iti induce boala dependentei, ajungi sa crezi ca in afara companiei esti nimeni, crezi ca fara eticheta lucioasa nu valorezi nimic.
Si toate acestea, pentru ca promotorii noii doctrine au grija sa egalizeze angajatii, cu faimoasa fraza: "totul se datoreaza echipei".
In acel moment individul a disparut.
Nu vi se pare cunoscut? "Clasa muncitoare conduce comunismul spre noi culmi, bla bla"
"Echipa face, drege, bla, bla"
Individul uniformizat, reapare abia in viata privata cand, indiferent de moment, va aduce in discutie cine este, unde lucreaza si cat de grozavi sunt "ei" fata de concurentul x.
El reapare in "noi muncim nu gandim".
Iar cei care vor sa se diferentieze, sunt priviti cu neincredere si se depun eforturi pentru reintroducerea lor in formatie, sa se integreze in echipa.
Inainte te chema secretarul de partid, acum CEO-ul.
Metoda, insa este aceeasi.
Este un Matrix, la un alt nivel, mai mic, dar Matrix.
De aceea ii admir pe NEO ai organizatiilor, si, mai ales pe NEO care reusesc.
Sunt usor de recunoscut. Ei sunt cei care au spus "imi place" fara sa tina cont de parerea majoritatii.
Si fac ceea ce le place.
Un NEO lasa job-ul de birou si face off-road extrem, ajungand sa ia startul la Paris - Dakkar, altul strange in jurul lui oameni buni, "celebrand diversitatea", pastrandu-i prin recunoasterea valorii individuale si abia apoi pe cea a echipei.
Sunt cei care duc alimente batranilor din sate izolate fara sa cheme 5 televiziuni pentru asta, sau renoveaza monumente istorice doar pentru a nu le lasa in paragina.
Sunt cei care se prind in joc la teambuilding, inalta zmee cot la cot cu ceilalti, joaca sotron sau danseaza pana dimineata.
Ei sunt cei care fac diferenta.
Sunt cei care te fac sa te duci dimineata la munca cu zambetul pe buze, cei carora le arati primii inelul de logodna sau le dai telefon cand ai avut accident.
Si te fac sa uiti de sentimentul de vinovatie pe care il porti stiind ca si tu faci parte din armata de promotori ai noii doctrine.