Antidot la Modelul de leadership made in Ro

Din ce in ce mai des imi revine in minte un fragment din "Arta conversatiei":"Promite-mi ca voi veni la inmormantarea ta"
Esenta valorii umane definita intr-o fraza care te obsedeaza, ramane undeva in subconstient, si o intelegi abia dupa ce viata si-a ascutit ghearele pe tine.
Abia atunci te izbeste sensul ei si te readuce la elementele de baza, la ceea ce conteaza.
In fond, spre deosebire de nunti si botezuri, procentul celor care merg la inmormantari din obligatie este mult mai mic.
Daca ii eliminam si pe cei care merg pentru a se asigura ca "dusmanul" nu mai este, si psihopatii, ne ramane un procent destul de mare de adevar.
Avem tendinta de a uita ca nu suntem eterni.
Uitam ca nisipul din clepsidra curge intr-un singur sens, si ca, la final, suntem cantariti cu aceeasi balanta.
Speram in viata de apoi, in reincarnare, dar nu avem garantii.
Probabil ca de aceea folosim activ doar 10% din capacitatea creierului. Restul este, poate, pentru uitare.
In rest, impartim lumea in tari bogate si sarace, cumparam fericire in doze mici, alergam in sus si in jos pe scari ierarhice si sociale, ne razboim pentru fasii inguste de pamant sau in numele unui zeu razboinic, secam seva copacilor pentru a ne plange mai apoi de lipsa de oxigen, si construim pentru a darama.
Ne plecam in fata idolilor, a regilor si a magnatilor. Si ne dorim si noi Puterea.
Ne uitam cu un amestec de admiratie bolnava, teama si invidie la cei care o au, la pojgita aurita a mirajului.
Paradoxal, privim intotdeauna in directia gresita. Ii admiram, adulam, invidiem sau slugarim doar pe cei pentru care puterea este o scuza pentru a-si manifesta frustrarile si rautatile marunte.
In graba de a ne profila, de a indeplini sau de a ne feri de "fulgerele" olimpienilor, pierdem perspectiva incarcandu-ne cu si mai multe "task-uri" si "to-do list", nu mai vedem padurea din cauza copacilor.
Si pe asta mizeaza olimpianul.
Pentru ca, de sub teancul de sarcini urgente, nu mai ai timp sa remarci izbitoarea asemanare a "zeilor" cu "nobilimea" de la Curtea Regelui Soare. Nu mai vezi decat peruca, pudra si parfumul, dar nu si ce se ascunde in spatele lor.
Daca indepartezi mobilierul si accesoriile de birou, telefonul mobil, evident capat de serie, masina de serviciu, supa calduta a businessului functional si "networking-ul", constati, uneori, ca "bufnitele nu sunt ce par a fi".
In spatele recuzitei care defineste pozitia , se ascunde incrancenarea salamului cu soia, razbunarea rasetelor rautacioase din copilarie, refularea golului sufletesc si incapacitatea de a-si depasi propriile tare.
Manifestarile exterioare sunt, de cele mai multe ori, direct proportionale cu nivelul frustrarilor acumulate in urcarea pe scara ierarhica, respectand neabatut modelul de leadership made in Ro.
Improasca venin de sus in jos, calca pe capete plecate, la inceput pentru a-si pansa orgoliile ranite, mai apoi dintr-o nevoie bolnava de recunoastere si totul sub peruca atent pudrata a "implementarii sistemului de management".
E ca un drog. In fiecare zi mai mult, in fiecare zi o noua treapta, un nou truc pentru a pacali timpul, un carusel ce pare de neoprit in furia de a inchide toate usile catre "ceilalti", de a nu-si lasa loc de "buna ziua".
Castele de nisip pe care le poti darama cu o singura fraza: "Promite-mi ca voi veni la inmormantarea ta".