Poleiala

Intr-o emisiune TV, cineva se intreba in ce masura va afecta criza nevoia de show-off a romanilor.
Nu e cazul. Renuntam la orice dar nu la poleiala.
Si teoria mi-a fost confirmata intr-o seara de inceput de week-end.
Am intrat intr-o cafenea din Dorobanti, si, inca de la usa m-a lovit "poleiala" drept in moalele capului.
Am avut senzatia ca intrerupem o reuniune de familie, toti, de la chelneri la clienti, intorcand capetele si scanand preturile hainelor de pe noi. Era evident ca nu suntem "de-ai casei" pentru ca eram imbracati pentru frigul de afara si nu conform trendurilor unei primaveri iluzorii si, in plus, in loc sa fluturam cheia de la masina, am avut tupeul sa o tin in buzunar.
Dupa ce ne-am asezat la o masa, m-am uitat de jur imprejur, cu nedumerire. Decor banal de cafenea, cu mese putine, innobilata doar de zona in care este pozitionata. Personal blazat evaluand clientii dupa telefonul mobil si cheia de la masina. Un ecran pe care rula o prezentare de modele de ceasuri, inele si telefoane.
Clienti, la cateva mese, discutii pretioase la o cafea sau apa plata cu lamaie, intrerupte doar de "studierea" atenta a telefonului, sau de aranjarea manecii puloverului astfel incat sa se vada cat mai bine ceasul de marca (aspirational la cele prezentate pe ecran) si privirea circulara "se vede?". Simulare de "glamour" la consumatie de criza.
Produsul tipic post - Revolutie, baiatul sau fata de "oras", privindu-i de sus pe "outsideri' si cu admiratie pe cei care tin prima pagina a revistelor, pentru care branding-ul personal inseamna epuizarea cartilor de vizita in cluburile de fitze si confunda barfa marunta si cunostintele de club cu networkingul si prietenia.
Daca te uiti prin stratul subtire de spoiala si vezi dincolo de povestirile din vietile altora, ai aceeasi senzatie pe care ti-o dau Mos Craciunii de ciocolata: atat de mari si atat de goi pe dinauntru.
Cu toate astea, ei iti dau directiile de urmat in perioada de criza: poate ca industria se duce la vale, exportul si transporturile sucomba, dar comertul de fake-uri va inflori.
Daca pana acum, se mai cumpara luxul original, acum, succesul va fi al negustorilor de "poleieli" autentice si al cafenelelor cu vitrina la strada in care sa poata fi etalate.
Si, in fond, la ce ne trebuie originalul atata vreme cat si un fals "can do the job"?